Istoric

Date caracteristice

– 1920-1924 Ani de framântare sufletească si zbucium pentru preotul ortodox Teodor Popescu, preot pe atunci la Biserica Cuibul cu Barză din Bucuresti; Dumitru Cornilescu, tânăr fiind si studiind în acea perioadă teologia, lucrează la traducerea Bibliei in româneste.

Parcurgerea textului biblic de la Epistola catre romani lucrează in sufletul tanarului convingerea ca trebuie sa ia o decizie pentru Dumnezeu: “Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar…”.

 Astfel Dumnezeu prin puterea Sa da o intelegere clara asupra salvarii (mântuirii) sufletului omenesc şi astfel Dumitru Cornilescu ia decizia de a-L primi, prin credinţa, pe Domnul Isus Hristos ca Domn si Stăpân al vieţii lui.
Relatiile dintre Dumitru Cornilescu si prietenul sau Teodor Popescu, binecuvântate de puterea lui Dumnezeu,  duc la aprofundarea şi intelegerea mântuirii. Astfel ca in timp ce propovăduia in biserică, preotul Teodor Popescu ajunge si el la intelegerea deplină a mântuirii, începând din acele zile sa facă cunoscut tuturor, în biserică si pretutindeni, vestea bună a mântuirii prin credinţa in Domnul Isus Hristos.

1924 – Preotul Teodor Popescu este scos din Biserica Ortodoxă, deoarece elimina din ritualul pe care il oficia in biserica tot ce nu era conform cu Biblia.

1926 – Se construieşte pe strada Carol Davila, nr 48, o biserică (adunare) creştina cu 1000 locuri sub sprijinul mai multor credincioşi ce aderasera intre timp la noua mişcare de trezire. 

1927 – La solicitarea autorităţilor de a se identifica, noua miscare crestină poartă numele de “Creştini dupa Scriptură”. 
La foarte scurt timp se deschid alte biserici surori in Ploiesti, Câmpulung, Rucăr, Buzău, Târgovişte, Piteşti, Bârlad, Braşov.

1939 – Asociatia “Creştini după Scriptură” constrânsă de autorităţile vremii a fost obligată să fuzioneze cu asociaţia “Creştini dupa Evanghelie” Astfel deşi erau deosebiri din punct de vedere doctrinar si al practicilor cele doua alcatuiesc “Cultul creştin după Evanghelie”. Deosebirile dintre cele doua grupări se amplifică si in 1962, datorită tensiunilor circa 60% din biserici (adunări) sunt inchise.

1990 – După Revolutia din Decembrie 1989, odată cu obţinerea libertăţii de exprimare a  cultelor Adunarea Generală a bisericilor creştine dupa Scriptură hotărăşte desprinderea din Cultul Creştin dupa Evanghelie şi funţionare ca şi cult independent sub numele de “Biserica Evanghelică Română”.