UNIUNI

Biserica Evanghelică Creştină

Cultul Penticostal

Uniunea Bisericilor Baptiste din România

Uniunea Cultului Creştin după Evanghelie

Comunitatea Regionala Penticostală

Aceste confesiuni au apărut ulterior celor protestante şi propagă principii şi concepţii teologice specifice creştinismului, ele distingându‑se în special prin ritualul şi practicile de cult extrem de simplificate, foarte uşor accesibile fiecărui credincios.
Principalele caracteristici comune ale acestor confesiuni sunt: nu recunosc tainele bisericeşti; nu au cultul sfinţilor, ori al icoanelor; nu admit ierarhia bisericească; practică, cu unele excepţii, botezul la majorat şi „preoţia universală” (orice credincios poate citi şi interpreta Biblia).
Serviciile de cult sunt foarte simple, constând din rugăciuni, cântări religioase, ore de catehizare şi predică, iar actele de cult sunt: Cina Domnului, căsătoria, botezul. Acestea nu sunt socotite taine.
În România, grupările neoprotestante au apărut la mijlocul secolului al XIX‑lea şi începutul secolului XX, prin intermediul unor unor evanghelişti străini (elveţieni, germani, polonezi, maghiari), iar primii convertiţi au fost cetăţeni români aparţinând minorităţilor naţionale (germani, ruşi, maghiari).
Până în anul 1944 grupările evanghelice nu au avut un statut legal bine definit: în unele perioade au fost recunoscute de stat ca asociaţii religioase sau admise tacit, alteori au fost interzise, cum a fost între anii 1942‑1944, când casele de rugăciune au fost închise iar unii conducători şi credincioşi au fost arestaţi şi trimişi în închisori şi lagăre.
După anul 1944 au acţionat liber, iar în anul 1950 au primit din partea autorităţilor vremii recunoaşterea de culte legale.
Între cultele baptist, penticostal şi creştin după evanghelie există relaţii de conlucrare, concretizate mai ales în activitatea Alianţei Evanghelice din România, asociaţie cu personalitate juridică creată în anul 1990, „cu scopul de a‑i ajuta pe credincioşii evanghelici să se zidească reciproc în viaţa spirituală, să lucreze împreună la răspândirea Evangheliei, să‑şi apere împreună drepturile şi interesele şi să se prezinte în faţa naţiunii ca o mişcare evanghelică distinctă”.