ROTBAV

Rotbav (în germană Rotbav, Rorbaca, Rohrbach, în dialectul săsesc Rirbich, Rîrbiχ, în maghiară Nádpatak, Nádaspatak) este o localitate în judeţul Braşov.

Legendele satului spun că în prima jumătate a secolului XIII, 20 de familii de saşi s-au stabilit la circa 1½ km spre vest faţă de actuala aşezare. În urmă năvălirilor dese, aceştia au fost nevoiţi, către 1250, să se mute mai spre est, pe drumul dintre Măieruş şi Feldioara. Se spune că spălându-şi hainele în râu, după o năvălire pustiitoare, apele acestuia au devenit roşii, de unde şi denumirea localităţii.

În jurul anului 1300 a fost ridicată şi biserica (actual evanghelică), în stil romanic, fortificată în secolul XV şi împrejmuită mai apoi de zidurile unei cetăţi fortificate tipic săsească. Este una dintre cetăţile de acest fel care conservă în stare bună zidurile sale. Fortificaţia oferea loc pentru magazii, ateliere, grajduri, o bucătărie comună, o crescătorie de albine. Intrarea în cetate era apărată de turnul porţii, în care se afla şi administraţia oraşului, cu o celulă pentru prizonieri sau condamnaţi. Aceasta poate fi văzută chiar şi în zilele noastre. Pe la 1350 a fost terminată construcţia bisericii. În acea vreme, în Rotbav trăiau aproximativ 70 de familii de saşi.

În 1371, sub numele de Ruffa serrates (Malul roşu), este menţionat pentru prima dată în documente Rotbavul.

Turcii au ameninţat deseori localitatea, incendiind-o în 1438 şi în 1464. De asemenea, în 1602, generalul Basta a încercat să cucerească cetatea, aliată pe atunci cu domnitorul muntean Radu Şerban. Neizbutind, Rotbavul a fost incendiat. Pagubele au fost imense, în mare parte şi datorită faptului că cele mai multe construcţii erau din lemn. Aşezarea şi cetatea au fost reconstruite ulterior din piatră. Ultimul mare incendiu s-a petrecut în 1732, biserica şi cetatea fiind refăcute începând cu 1738, în forma în care se văd şi astăzi. În 1908 în biserică a fost instalată o orgă din Pecs şi un orologiu în turn, din Leipzig.

Stema:

Pe uşa intrării în biserică se află trei inele, care în interpretarea catolică însemnau „Tatăl, Fiul şi Sfântul Spirit”. După trecerea la credinţa evanghelică, aceste simboluri au fost traduse prin „credinţă, iubire, speranţă”. Aceste inele se află şi astăzi pe stema Rotbavului.