Călătorie misionară – Turcia

Istanbul -Selciuk (Efes)- Eschişehir – Istanbul

La începutul lunii martie a anului curent, am avut prilejul de a efectua o călătorie de slujire în Turcia, după itinerariul Istanbul -Selciuk (Efes) – Eschişehir – Istanbul. Am fost binecuvântat să am ca şi parteneri de echipă pe fratele Marcel Cordoş – păstor al bisericii creştine baptiste din Alba Iulia şi pe fratele Nelu Şofrac – misionar care lucrează de câţiva ani în Istanbul pregătind slujitori pentru plantarea de biserici în Turcia.

Scopul călătoriei noastre a fost asemănător cu cel pe care apostolul Pavel l-a propus lui Barnaba, pentru a doua sa călătorie misionară şi anume să vizităm pe fraţi şi să încurajăm bisericile (Fapte 15:36, 41) şi de asemenea să stabilim noi contacte cu slujitorii din Turcia din dorinţa de a le veni în ajutor în lucrarea lor.

Permiteţi-mi vă rog, să vă prezint în continuare, câteva dintre realităţile spirituale trecute şi prezente ale Turciei, care au atins inima mea pe parcursul sutelor de kilometri străbătuţi în în cursul celor 10 zile ale călătoriei noastre.

Scopul meu declarat, este ca după terminarea acestei lecturi, fiecare dintre cititori, conştient de moştenirea creştină a Turciei, de contextul social şi spiritual al bisericii din Turcia şi de starea spirituală a acestei biserici, să se apropie cu deplină încredere de scaunul harului şi să ceară îndurare şi har conform nevoilor de rugăciune prezentate în final.

Moştenirea creştină a Turciei

Teritoriul actual al Turciei este unul cu o moştenire creştină deosebită. Probabil că după Israel, Turcia este ţara pe teritoriul căreia se găsesc cele mai multe locaţii biblice noutestamentale;

– Provincii antice noutestamentale ca şi Capadocia, Pont, Cilicia, Galatia, Bitinia, Frigia, Pamfilia, Pisidia, Licia au existat pe teritoriul Turciei de astăzi;

– o mare parte a primelor două călătorii misionare ale apostolului Pavel au avut loc în acest teritoriu geografic; localităţi ca Perga, Atalia, Antiohia Pisidiei, Iconia, Listra, Derbe, Milet, Asos, Troa au existat pe teritoriul Turciei de astăzi iar ruinele unora dintre aceste oraşe antice se mai pot vedea încă;

– unele dintre scrisorile apostolului Pavel au fost adresate bisericilor existente pe teritoriul Turciei contemporane, sau scrise unor slujitori care se aflau pe acest teritoriu: bisericile Galatiei, Efes, 1 Timotei;

– cele şapte biserici ale Apocalipsei lui Ioan, au existat pe teritoriul Turciei: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, Laodicea;

Contextul social şi spiritual al bisericii din Turcia

Astăzi, biserica din Turcia este o biserică ce are mare nevoie de ajutor spiritual. Dacă odinioară acest teritoriu era un puternic bastion al creştinismului, actualmente este unul dintre puternicele bastioane ale islamului, biserica creştină fiind tolerată şi supravieţuind sub presiuni de tot felul. Pentru aceia dintre cititori care nu sunt familiarizaţi cu contextul în care biserica Domnului din Turcia de astăzi trăieşte şi slujeşte, prezint câteva dintre aceste presiuni.

1. Presiunea din partea tradiţiilor de famile; a fi turc înseamnă a fi musulman. Un musulman care se converteşte la creştinism este privit ca unul care-şi trădează moştenirea familială islamică îşi atrage ura celor din neamul lui. Acesta este şi motivul pentru care în bisericile din Turcia vom găsi puţine familii întregi.

2. Presiunea din partea islamicilor radicali; Unul dintre pastorii pe care i-am întâlnit a fost

ameninţat de către una dintre aceste grupări care s-a stabilit în Istanbul în zona uneia dintre biserici; este vorba despre o grupare islamică radicală care a declarat că ei „sunt gata să ucidă şi să moară pentru cauza islamului”, iar mesajul adresat pastorului şi bisericii a fost „Suntem cu ochii pe voi”. Într-un alt oraş, biserica a fost incendiată în iarna trecută cu ajutorul coctailurilor Molotov.

3. Presiunea din partea unei societăţi puternic islamizate; Rugăciunea rituală de cinci ori pe zi,

Salah, este unul dintre cei cinci stâlpi ai religiei islamice. Astfel, în fiecare zi din cele şapte ale săptămânii, în orice localitate te-ai afla în Turcia, auzi vrând nevrând, chemarea la rugăciune care răsună din megafoanele instalate în minaretele moscheelor înainte de ivirea zorilor, la prânz, după masa, la apusul soarelui şi la căderea nopţii.

4. Presiunea din partea oficialităţilor statului; chiar dacă este o republică şi o democraţie,

Turcia este încă puternic influenţată de religia islamică. În timp ce pe faţă democraţia turcă începe să afişeze libertatea religioasă, în fapt oficialităţile încearcă să închidă puţinele biserici existente în Turcia. Cel puţin doi dintre pastorii pe care i-am întâlnit au relatat cum oficialităţile fac presiuni asupra lor încercând să închidă bisericilor sub pretextul că clădirile respective nu corespund din punct de vedere al rezistenţei sau al destinaţiei.

Starea spirituală a bisericii

a) O biserică puţin numeroasă; în Turcia de astăzi, o biserică având un număr de 60-70 membri în Istanbul, marea metropolă a Turciei, este considerată în biserică mare.

b) O biserică având puţină cunoaştere a Scripturilor; „turcii sunt un popor căruia nu îi place să citească”, spunea unul dintre slujitorii turci pe care l-am întâlnit. Spre exemplu într-una dintre biserici, nici un credincios nu a putut să rostească din memorie întreg versetul Ioan 3:16.

c) O biserică ce are nevoie să crească în lupta rugăciunii; într-o atmosferă spirituală atât de ostilă, am simţit că biserica nu este conştientă de nevoia luptei spirituale în rugăciune.

d) O biserică ce are nevoie de multă de unitate la nivel zonal şi national; Deoarece misionarii care au întemeiat biserici au venit fiecare cu viziunea şi organizaţia lui din ţara care l-a trimis, nu s-a simţit nevoia conjugării eforturilor pentru a face front comun în faţa împotrivirilor diavolului. Cred că există o strategia a celui rău de a păstra pe slujitori separaţi, diavolul temându-se de puterea unităţii slujitorilor şi a bisericilor.

Nevoi de rugăciune

Vă prezint în final, câteva nevoi de rugăciune ‘luate la cald’ de la cei în cauză şi cu promisiunea că le vom aduce înaintea Domnului:

– Biserica din Maltepe, Istanbul;

o călăuzire şi însoţirea Domnului în plantarea de biserici în trei dintre oraşele din nordul Turciei

o ajutorul Domnului în continuarea şcolii creştine pentru copii turci deschise în Istanbul; marea nevoie de profesori

o curaj în faţa unor proaspete ameninţări din partea unor islamici tadicali: „…vă vom tăia în bucăţi…vom dărâma biserica peste voi…vă vom sfărâma crucea în o mie de bucăţi…vă vom arunca în aer…urâm misionarii…creştinii sunt răi…”

– Biserica din Eschişehir;

o curaj în faţa ameninţărilor islamiştilor radicali

o statornicie în mijlocul presiunilor de tot felul de a abandona lucrarea

o o famile de slujitori români care să vină în Turcia şi să ajute lucrarea din biserica din Eschişehir

– Biserica din Kadikoy, Istanbul;

o Intervenţia Domnului în intenţia autorităţilor de a închide biserica

o Creşterea numerică şi spirituală a bisericii

o Încurajare în faţa ameninţărilor islamiştilor

– Biserica din Uskudar, Istanbul;

o Ajutorul Domnului împotriva intenţiei poliţiei de a închide biserica

o Curaj în faţa ameninţărilor a doi islamişti

– Biserica iraniană din Eschişehir;

o Refugiaţii creştini din Iran care se găsesc în Turcia, să primească permisiunea să poată pleca legal în alte ţări să muncească; ei se refugiază din Iran unde creştinii sunt omorâţi pentru credinţa lor, iar în Turcia nu pot sta mai mult de trei luni

o Biserica din Iran să fie întărită de Domnul şi să continue mărturia ei în Iran, în mijlocul persecuţiei

o Domnul să întărească cele 12 biserici iraniene din Turcia, care sunt sub mari presiuni

o Domnul să dăruiască daruri spirituale bisericii iraniene din Eschişehir

o Un tânăr iranian în vârstă de 15 ani, care este refugiat în Turcia şi are mari necazuri, dorind să slujească Domnului cu orice preţ

Dacă Domnul vă va pune pe inimă să aduceţi aceste cauze înaintea tronului Său de îndurare şi dacă ne vom uni împreună în acestă luptă a rugăciunii, Domnul Se va bucura, lucrarea Sa din Turcia va înainta iar fraţii noştri se vor simţi încurajaţi ştiind că le suntem alături.

Daniel Mureşan,

pastor al Bisericii Penticostale Săcele, judeţul Braşov