“Societatea americana nu mai vorbeste despre chemare. Se vorbeste acum despre cariera. Cu toate acestea pentru multi oameni cariera devine altarul pe care isi sacrifica vietile. Benjamin Hunnicut este isoric specializat in istoria muncii, la Universitatea Statului Iowa. El observa ca munca a devenit noua noastra religie careia ii daruim timpul si inchinarea noastra. Pe masura ce oamenii petrec tot mai putin timp cu familia, comunitatea si credinta, ei isi concentreaza atentia spre cariera, sprand sa gaseasca sensul, identitatea si respectul de care au nevoie.

Chemarea, care este ceva ce fac pentru Dumnezeu este inlocuita cu cariera, care ameninta sa devina dumnezeul nostru.

Cariera este ceva ce aleg pentru mine; chemarea este ceva ce primesc.

Cariera este ceva ce fac pentru mine; chemarea este ceva ce fac pentru Dumnezeu.

Cariera imi promite statut social, bani sau putere; chemarea promite dificultati si uneori chiar suferinta dar si ocazia de a fi folosit de Dumnezeu.

Omeneste vorbind, cariera te duce in sus; chemarea te duce de obicei in jos.

O cariera se finalizeaza cu pensionarea si multe jucarii.

Chemarea nu se inchieie pana la moarte.

Recompensele unei cariere pot fi vizibile dar sunt temporare.

Semnificatia unei chemari dureaza vesnic.

Cariera poate fi distrusa de multe evenimente- nu acelasi lucru se poate spune despre chemare. Cand Dumnezeu te cheama, El iti da puterea de a implini chemarea chiar si in cele mai vitrege circumstante.

Scriptura este plina de oameni care au fost dusi in robie, capturati si trimisi in exil, aruncati in inchisoare. Carierele lor nu aratau foarte promitator dar si-au implinit chemarea in mod extraordinar.

Faraon avea o cariera- dar Moise avea o chemare.

Potifar avea o cariera- dar Iosif avea o chemare.

Haman avea o cariera – dar Estera avea o chemare.

Ahab avea o cariera- dar Ilie avea o chemare.

Pilat avea o cariera -dar Isus avea o chemare.

Uneori in providenta lui Dumnezeu, sfarsitul unei cariere este de fapt inceputul unei chemari.

Si tu ai o chemare!

Ai descoperit-o ?”

[Cred că o lămurire este necesară:

Expresia pe care am folosit-o - "supra-spiritualizare" - a vrut să fie un îndemn la a aduce discuţia la un nivel mai concret, mai practic, pentru a ne ajuta în umblarea noastră de zi cu zi. Să coborâm din sfera ideilor teologice la aplicarea respectivei teologii.

Sunt ferm convinsă că din momentul în care un om devine copil al lui Dumnezeu, orice lucru din viaţa lui are implicaţii spirituale.

"Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti." Efeseni 6:12 ]

Domnul să ne dea înţelepciune şi discernământ spiritual pentru a auzi şi a asculta chemarea Sa.

Iar in epistola catre Evrei citim despre o “chemare cereasca”…

Cred ca numai pentru o astfel de chemarea avem nevoie de o “luminare a inimii”, ca sa putem intelege “miza” acestei chemarii. Numai o astfel de chemare, inalta, la partasie cu Dumnezeu, este chemarea pentru care merita si este absolut necesar chiar sa ne lepadam de noi insine, sa ne purtam crucea, ca sa castigam premiul chemarii ceresti…

@Ioa: Scuze pentru aceasta…supra-spiritualizare. In opinia mea, chemarea lui Isus, Regilor Regilor, nu poate fi decat spirituala; si nu putem atinge tinta acestei chemari decat prin Duhul Lui…Toate celelalte lucruri, pentru un crestin nascut din nou, decurg din raspunsul lui la aceasta chemare: “cariera” lui, impactul lui in societate, slujirea lui…

Astazi am savurat si eu putin din ceaiul vostru…imi place ca puteti impartasi idei, convingeri, descoperiri pe care Dumnezeu vi le face specific, fiecaruia in parte.
Cred ca aceste discutii sunt ziditoare.

Din experienta mea, pot spune ca momentele din viata de crestin, in care am simtit ca intradevar am bucurie si implinire, au fost acelea in care am putut impartasi despre ceea ce Domnul Isus Cristos a lucrat in viata mea si a familiei, momentele in care am putut impartasi despre intoarcerea mea la Dumnezeu, momentele in care am putut alina un suflet, vorbindu-i despre ingrijorare, aratandu-i promisiunile lui Dumnezeu din Filipeni 4:6,7,13…
Nu aceleasi satisfacii le-am avut la serviciu…dar am convingerea ca Dumnezeu ne aseaza acolo unde este nevoie de noi…El are intotdeauna un SCOP.Nimic nu este intamplator.Fiti binecuvantati!

Pe de alta parte, a face cariera, in sensul propriu al cuvantului, inseamna a ne inscrie pe o cale, pe un drum, cu scopul de a avansa pe treptele scarii sociale, pentru a ne asigura o pozitie buna in societate. A face cariera intr-un domeniu inseamna a parcurge o serie de etape care sa te propulseze cat mai sus…In cele mai multe cazuri, cei ce vor sa faca cariera n-o fac pentru bani doar, ci mai ales pentru satisfacerea ambitiilor personale…
Nu oricine isi face bine meseria face si o cariera din asta, sau cel putin nu in sensul propriu al cuvantului, pentru ca nu vor fi intentiona neaparat sa ajunga pe « creasta valului » acestei lumi…De fapt, aceasta notiune de cariera se refera in mod special la ocupatii foarte « vizibile » in societate : cariera de medic, scriitor, avocat, politician, cariera de diplomat… In toate aceste cazuri, a face cariera inseamna parcurgerea unui lung drum, avand in minte un scop…

Cariera face apel in primul rand la talentele noastre, la abilitatile noastre care ne fac capabili sa facem fata competiei, sa ne impunem in fata altora, sa castigam cat mai mult si cat mai repede…Cariera nu are nevoie de credinta noastra ci de inteligenta noastra, si de abilitatile noastre naturale sau insusite prin educatie, studiu, disciplina…

Va veti intreba poate daca un crestin poate sa faca politica, sa fie un medic foarte bun, un avocat recunoscut : Categoric da !, dar nu neaparat pentru ca fac din meseria lor o cariera ci pentru ca raman fideli chemarii, aceea de a-L sluji pe Domnul Isus acolo unde se gasesc, si ca urmare Domnul binecuvinteaza lucrul lor…

Este posibil, ca raspunzand chemarii Domnlui Isus sa valorificam si vocatia noastra seculara dar nu este absolut obligatoriu sa se intimple intotdeauna asa. Atunci cand Isus ne cheama sa-L urmam, El asteapta raspunsul credintei noastre, El ia in calcul harul Sau si nu inclinatia noastra naturala, talentele noastre…, nu c-ar fi rele in primul rand, dar sunt incapabile sa serveasca scopului divin, de mantuire a oamenilor….Au exista foarte multi oameni chemati de Isus sa faca lucruri pentru care ei nu aveau o vocatie speciala (Vezi Moise, si reactia lui la chemarea lui Dumnezeu…), dar au ascultat de El si El a facut din ei oameni de care s-a folosit in mod stralucit la inaintarea Imparatiei Lui. (Wiliam Carey a fost un simplu cismar care a ajuns sa traduca Biblia in foarte multe limbi din India…) Chemarea lui Isus face apel la credinta si la ascultarea noastra, la a-L urma pe El.

Bine ai venit în Ceainărie! Sper să fie şi să rămână un loc în care fiecare este ascultat şi oricine îşi poate spune punctul de vedere.

Scopul nici nu este să ajungem la aceeaşi concluzie. Ci să ne sfătuim, să ne gândim împreună, să vedem şi alte puncte de vedere, să primim din înţelepciunea celor mai experimentaţi şi să creştem în toate privinţele.

Ioana, permite-mi sa imi torn jumatate de ceasca …

Parerea mea este ca nimeni nu poate spune ca e mai bine cu miere sau fara. Nu cred ca se va ajunge niciodata la o concluzie comuna atata timp cat se vorbeste despre chemare si cariera la modul general, pentru ca fiecare om are o chemare diferita. De aici incepe totul. Apoi urmeaza: circumstantele diferite, modul in care este inteleasa (diferit) si felul in care se raspunde- tot diferit. Ceea ce (din pacate) ma uimeste foarte tare este faptul ca aici – spre deosebire de alte site-uri crestine, parerea celuilalt este apreciata si respectata. Apreciez foarte mult lipsa replicilor neprietenoase, avand in vederef aptul ca parerile sunt destul de diferite !
Felicitari , Ioana pentru felul in care ai raspuns la CHEMAREA de a face un ceai asa de gustos!