“De ce dormim în biserică, dar atunci când este gata ceremonia, dintr-o dată ne trezim? De ce e aşa de greu să vorbeşti despre Dumnezeu, dar e aşa de uşor să vorbeşti despre sex? De ce suntem atât de plictisiţi când ne uitam printr-o revistă creştină, dar e aşa de simplu să citeşti Playboy? De ce este aşa de uşor să dai „ignore” la un mesaj despre Dumnezeu, dar retrimitem celelalte urâte? De ce bisericile devin din ce în ce mai mici, dar barurile şi cluburile cresc? ” I. B. (Baia Mare)

Am primit acest mesaj de la o persoană care, prin întrebările adresate, doreşte să înţeleagă care este scopul bisericii locale. În acelaşi timp, observăm din manifestăriile sale, că există o discrepenţa între biserica şi societate. Nu vreau să intru într-o discuţie de amploare, însă doresc să mă ocup, în următoarele paragrafe, de situaţia prezentată mai sus.

Biserica şi Societatea

Încă de la început, doresc să menţionez că biserica trebuie să fie distinctă de societate, însă în acelaşi timp, aceasta trebuie să fie contemporană şi contextuală societaţii. Problema dormitului şi a plictiselii – nu este o problemă a societăţii, ci dimpotrivă, această situaţie aparţine bisericii locale, care trebuie să se asigure că membrii bisericii locale, nu sunt excluşi din trupul bisericii şi din activităţile acesteia. Este important că lauda şi predicile să fie contemporane, bine organizate, iar mai apoi, orientate spre  întreaga biserică.

Nesatisfacerea faptului că biserica nu este contemporană este o realitate care ar trebuie să ne ferească de o atitudine mulţumitoare sau nepăsătoare. Totuşi, este interzis creştinului să-şi schimbe valorile biblice cu cele ale lumii. Lumea în care trăim are o agendă şi scopuri diferite, iar biserica lui Hristos trebuie să se obişnuiască cu acest lucru. Lumea seculară are agenda de a câstiga bani şi de a-şi creea un viitor în viaţă. Pentru creştinii aflaţi în Hristos, aceştia îşi găsesc atât viaţa cât şi prezentul în Hristos. Astfel, observăm că fiecare aspect al acestei vieţi este condus de principii omeneşti sau cereşti.

Biserica trebuie să-şi desfăşoare activitatea în societate, deoarece aceasta a fost instituită pentru această lucrare. Pe de altă parte, societatea nu are dreptul de a-şi desfăşura activităţile propri în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Sa. Totuşi, acolo unde activităţile sunt furzionate după principiile biblice ale Cuvântului lui Dumnezeu, acestea pot avea accesul necesar, deoarece prin aceste activităţi, biserica locala este încurajată în lucrarea pe care aceasta o face în societate.

Societate, o lume pierdută

În contextul în care ne regăsim, exista un pericol pentru biserica locala, şi asta în faptul că aceasta îşi alegorizează lucrarea după metodologia folosită de societate, considerând societatea ca fiind sablonul lucrării acesteia. O astfel de iniţiativa este greşită, iar acolo unde iniţiative ca şi aceastea au loc, trebuiesc modificate.

În acelaşi timp, trebuie să fim constienţi de faptul că perspectiva lumii este lipsită de o ţintă escatologică (eternă), pe când biserica locală trebuie să-şi reamintească că aceasta trebuie să se prezinte înaintea lui Hristos ca şi un „organism” viu şi sfânt înaintea Acestuia. Asftfel dar, atunci când observăm că plăcerile lumii şi programele acestora sunt mai atractive decât cele ale bisericii locale, trebuie să ne readucem aminte de această perspectivă, că Dumnezeu va aduce toate lucrurile sub autoritatea lui Hristos. Totuşi, este important ca această perspectivă a eternităţii să nu devină un motiv scuzatic, de a decompartimenta biserica lui Hristos şi de a transforma biserica locala într-un mod necontemporan. Hristos este contemporan fiecarei situaţii, iar dacă Acesta este Capul Bisericii, biserica trebuie să reflecteze aceasta identitate contemporană.

Hristos şi societatea

Deoarece lumea este copleşită de păcat, aceasta este în căutarea adevărului suprem, care poate fi gasit doar prin Hristos Isus, care S-a întrupat într-o formă recunoascatoare fiinţei umane, prin care, Acesta a fost crucificat pentru a aduce lumea sub autoritatea Sa. Suntem conştienţi, că atunci când manifestăm, că lumea este cotropită de păcat, deseori suntem atacaţi că-i judecăm pe oameni. Este important să observăm că argumentele celor care manifestă „ca nu sunt afectati” de aceasta cădere umană, în spatele acestor motivaţii, există dorinţa de a satisface plăcerile lumii (sex, dorguri, egoism, mândrie şi ură).

Singura motivaţie pentru a realiza cauza acestui păcat este să ne aducem aminte de scopul suprem a lui Dumnezeu cu creaţia Sa. Tot odată, este necesar să înţelegem că prin Duhul Său cel Sfânt, Dumnezeu va lucra prin Cuvântul Său, în inimiile celor care-l caută pe El, planul Său de răscumpărare. În acelaşi timp, trebuie să distingem lucrurile reale faţă de cele false, iar mai apoi, trebuie să interacţionăm cu societatea (oamenii acesteia) care este iubită de Hristos. Astfel dar, dacă păstrăm această perspectivă, precum că lumea este robită de păcat şi că aceasta are nevoie de a fi răscumpărată, misiunea bisericii (întotdeauna) va fi de ai introduce pe oameni înaintea Mântuitorului Isus Hristos.

Tu şi Hristos în societate, dar nu ai societăţii

Am începtut cu comentariul adus de un cititor al acestui site (www.bisericata.com), care a scos în evidenţă dificultăţiile sale cu biserica locală şi cu societatea în care acesta îşi găseşte exsistenţa proprie. Totuşi, dorinţa acestuia de a fi revelent situaţiei prezentate mai sus, ne poate determina să renunţăm la biserica locala, pentru a ne îndrepta spre societate. Motivul acestuia este că biserica este plictisitoare, iar societatea atractivă. O astfel de afirmaţie trebuie studiată cu mare atenţie, iar mai apoi, trebuie să ne asigurăm că nu vom schimba direcţia bisericii din prezenţa lui Hristos spre societate.

Dacă dorim să fim pertinenţi în Hristos şi societate, biserica locală trebuie să-şi manevreze direcţia sa prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin ghidarea acesteia cu ajutorul Duhului Sfânt, al caror scop este de a aduce biserica locală înaintea lui Dumnezeu Tatăl, prin Fiul Său Isus Hristos. Pentru a fi relevant în contextul în care am fost localizaţi, trebuie să depindem de prezenţa lui Dumnezeu şi nu de proiectele lumii. În acelaşi timp, biserica locală trebuie să fie contextuală şi relevantă faţă de programele dezvoltate în biserica locală sau în societate. Totodată, este important în contextul bisericii locale să dezvoltăm o dorinţă de a discuta despre subiectele „tabu” care sunt discutate de societate, dar nu şi de biserica. Însă, atunci când ne vom orienta asupra acestor aspecte, trebuiue să ne asigurăm că păstrăm scopul răscumpărării şi creşterii celor ce sunt afectaţi de păcat (neascultare de Dumnezeu şi principiile Sale) în Hristos Isus. De aceea, viaţa fiecărui creştin este în Hristos, iar Hristos este în fiecare creştin, din care este formată Biserica lui Hristos. Datorită acestei realităţi, biserica nu este un `organism` lumesc, ci un obiect divin, care aparţine Celui care a murit pentru Aceasta.

Cosmin Pascu