S-a născut pe 14 ianuarie 1978 în Braşov într-o familie de creştini maghiari. Pe numele întreg Peter Norbert Balint, Peter fiind special adăugat la dorinţa bunicii speriată că nu va putea pronunţa prenumele de Norbert.
Părinţii au decis să-l trimită la grădiniţa germană, fără să cunoască această limbă. Cu trecerea anilor, alegerea s-a dovedit a fi foarte inspirată. Învăţarea limbii germane s-a dovedit un avantaj în relaţiile de comunicare cu partenerii de afaceri străini cu care au încheiat contracte de reprezentare.
La paisprezece ani, pe când era într-o tabără creştină în Harghita, a înţeles faptul că nu este suficient să creşti într-o familie creştină şi să frecventezi o biserică pentru a fi mântuit. Acolo îşi predă viaţa în mâinile Domnului şi-L primeşte în inima lui.

A urmat o perioadă în adolescenţa lui când s-a îndepărtat de Dumnezeu cu toate că mergea la biserică în fiecare duminică. Neliniştea a pus stăpânire pe inima lui şi a încearcat să depăşească această situaţie practicând diferite pasiuni: ski, karting, motociclism, înot dar nu regăseşte prin acestea pacea sufletească.
A urmat liceul teoretic Johannes Honterus cu predare în limba germană, unde a întâlnit-o pe Hanne cu care a dezvoltat o prietenie pe tot parcursul liceului. În ultimul an de liceu au început să meargă împreună la slujbele religioase ale Bisericii Baptiste Speranţa din Braşov. În decembrie 1997 Hanne îl primeşte pe Domnul în viaţa ei apoi doi ani mai târziu a fost botezată.
Treptat Dumnezeu a lucrat la inima lui Norbert, iar în urma unei predici a luat decizia de a-şi rededica viaţa Domnului şi în iunie 2000 L-a urmat în apa botezului.
După o perioadă scurtă petrecută în Statele Unite în 2001, realizează cât de importantă este Hanne pentru el, iar la întoarcere o cere de soţie. S-au căsătorit în octombrie 2001, iar în anii care au urmat Dumnezeu i-a binecuvântat cu doi copii minunaţi: Noah 5 ani şi Tara 2 ani.
Pasionat de ski, filme şi tot ce are motor.

Ce v-a determinat să intraţi în lumea afacerilor? Care a fost începutul?

Intrarea mea în lumea afacerilor a venit de la sine. Părinţii mei aveau o afacere proprie, un service auto, pe care tatăl meu o conducea încă de pe vremea comunismului ca şi particular „mandatar“. Era o afacere pe care a dezvoltat-o prin îndemânarea mâinilor lui şi cu o voinţă puternică. Practic eu am „crescut între maşini“, de aici şi pasiunea pentru autoturisme.
În 1999, la numai doi ani după ce am terminat liceul, am reuşit să obţinem reprezentanţa pentru marca SEAT şi am început să investim în afacerea aceasta. Eu m-am ocupat de partea de vânzări, iar tatăl meu de service.
Lucrurile au evoluat foarte rapid, iar eu m-am implicat din plăcere, motivat fiind de posibilitatea dezvoltării unei afaceri într-un domeniu care mă împlinea atât de mult.

Care este scopul afacerilor dvs?

Consider că afacerea mea are mai multe scopuri şi toate sunt la fel de importante.
Un scop al afacerii noastre este de a oferi servicii cât mai bune clienţilor noştri şi locuri de muncă cât se poate de bune, unde angajaţii noştri să vină cu plăcere.
Din punct de vedere personal, scopul afacerii este acela de a oferi familiei mele o situaţie financiară cât mai stabilă, care să ne permită un trai cât mai bun. Cu toate că nu am pornit aceasta afacere având ca scop susţinerea lucrării Domnului, mă bucur că în timp aceasta a devenit un scop pentru mine.
Nu aş fi niciodată împlinit dacă aceasta afacere ar servi doar unul din scopurile amintite.
Împlinind toate aceste scopuri consider că îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru oportunitatea de a avea o afacere proprie.

Credeţi că mediul afacerilor este dăunător vieţii spirituale a creştinului?

Depinde. Depinde dacă ştim să spunem nu, dacă ştim să spunem ajunge, dacă ştim să spunem sunt mulţumit, dacă ştim să alocăm suficient timp lucrurilor cu adevărat importante din viaţa noastră: Dumnezeu, familia, prietenii adevăraţi etc. (şi aici fiecare ar mai putea adăuga câte ceva…)
O afacere cere foarte mult timp şi sacrificii. Dacă nu există echilibru şi dacă nu suntem pregătiţi să luăm deciziile corecte pentru viaţa noastră, atunci ea poate deveni dăunătoare. Desigur lucrurile acestea le-am învăţat pe parcurs, greşind şi apoi încercând să fac ceea ce este bine. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat dorinţa şi puterea de a mă schimba.

Enumeraţi trei pericole majore de care omul trebuie să fie conştient când este implicat în afaceri.

În funcţie de principiile fiecăruia sunt situaţii care pot devini pentru unii mai mult sau mai putin periculoase. Aş putea aminti acum compromisurile, banii, iar a treia schimbarea atitudinii faţă de Dumnezeu şi oameni.

Enumeraţi trei lucruri pe care nu trebuie să le părăsească un creştin în lumea afacerilor.

Un credincios implicat în afaceri trebuie să-şi pună credinţa în Dumnezeu, aceasta îţi dă putere şi echilibru, să fie corect şi harnic.

Ce ar trebui să însemne banul pentru un creştin?

Un lucru de care să se folosească, un lucru pe care să-l chivernisească cu înţelepciune şi un lucru de care să se teamă…

Ce impact, atât pozitiv cât şi negativ, credeţi că poate avea o afacere asupra familiei?

O afacere din punct de vedere pozitiv îţi conferă o stabilitate financiară, îţi permite să oferi mai mult şi îţi pune la dispoziţie o anumită libertate; un impact dăunător: îţi fură timpul şi responsabilităţile pot copleşi familia.

Cum vedeţi relaţia angajator – angajat în cazul în care ambii sunt creştini?

Depinde de creştini!
În cazul meu am avut şi am relaţii foarte bune cu angajaţi creştini. Primul şi cel mai vechi coleg al meu, Beniamin Comşa este un exemplu de credincioşie şi loialitate cu care am o relaţie foarte bună. Totuşi am avut şi experienţe foarte neplăcute cu angajaţi creştini.
Mulţumesc Domnului că El rânduieşte toate lucrurile şi am ajuns să am angajaţi atât creştini cât şi necreştini cu care pot avea o relaţie de muncă foarte bună.

Dar în cazul în care doar angajatul e creştin?

Angajatul creştin trebuie să fie în primul rând un exemplu pozitiv, atât pentru colegii săi, cât şi pentru angajator.
Un angajator creştin sau necreştin are de obicei aceleaşi cerinţe de la angajaţii săi: să fie loial, cinstit, harnic, punctual, întreprinzător, prietenos etc.
Un angajat creştin ar trebui să dorească să îndeplinească toate cerinţele superiorilor săi (atâta timp cât acestea sunt în concordanţă cu voia lui Dumnezeu) pentru că Biblia ne învaţă să facem totul ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni şi astfel să cinstim numele pe care îl purtăm.
Din păcate destul de mulţi creştini „uită“ la serviciu că sunt creştini ( „uită la serviciu de numele pe care îl poartă“). Şi angajatul creştin trebuie să fie mulţumitor angajatorului său pentru locul de muncă.

Poţi face afaceri în România fără compromisuri?

Poţi! Întrebarea este câţi o fac?
Din păcate situaţia din România te „îndeamnă“ uneori să faci tot felul de compromisuri. Totuşi noi ca şi creştini trebuie să luăm decizia de a da „Cezarului“ ceea ce îi aparţine şi astfel să aducem slavă lui Dumnezeu pentru binecuvântările primite.

E posibil să îmbini afacerile cu lucrarea lui Dumnezeu?

Da.
Pe lângă faptul că putem susţine lucrarea lui Dumnezeu din punct de vedere financiar, fiecare poate să-L propovăduiască pe Dumnezeu, atât verbal, dar mai ales prin comportament, înaintea celor cu care intră în contact.

Interviu realizat de Dan Surducan pentru revista IMPULS.